Incepand de azi exista o emisiune noua la blog.PHK, “Recenzii de Rap”, ocazie cu care va prezint si gazda ei, Vlad Gorneanu. Nu e vorba de baiatul de la Zob ci de un prieten de-al meu, pasionat si informat, caruia i-am propus sa scrie aici cand are timp, chef si inspiratie. Iata prima disectie:

Nimeni Altu’ – Nopti prea lungi
2008 Sociopat Records

Venind dupa ani buni de nerealizari, probleme cu trupa Ultima Faza si lipsa de fonduri (ca mai toti artistii de hip-hop la inceput), Nimeni Altu’ reuseste sa scoata primul album solo. Colaborarile din trecut: Parazitii – Actiunea Instrumentatul, Ombladon – Made in Romania si aparitia pe compilatia Loop Record si Hades Preia Controlul il ajuta pe Nimeni Altu’ sa stranga destule nume bune pe acest disc (Ombladon, Jhivago, Aforic, Carbon) si mai ales aportul unor DJ de marca ce isi lasa o amprenta buna pe un album un pic lipsit de dinamica (DJ FaiboX, DJ Dox, DJ Paul, DJ Sonia).

Albumul incepe cu piesa cu acelasi nume care da nota albumului, sampling-uri de instrumente reci (majoritara fiind vioara), un mesaj social puternic dar lipsit de imaginatie in modul de expunere si starea pesimista data de o viata austera in cartier (“oricare ar fii el”). Starea continua pe durata mai multor piese (“Inca o poveste”, “Trecand peste toate”, “Vreau inapoi”) si lista continua ingloband aproape fiecare piesa cu un gand descurajator. Piesa care face exceptie e “Asa Raman” dar care nu are ajutorul unui negativ pe masura versurilor. Ingrijorator este volumul de mesaje despre droguri, alcool si stari de bagabonteala generala care ma face sa cred ca toti artisti de hip-hop trebuie sa treaca printr-o mica maturizare incepand cu cartierul, consumul de ilegalitati, tot felul de intamplari din copilarie si de abia spre sfarsit intelegand ca “stai dom’ne ca pot sa fac arta din muzica asta nu numai un mare protest intins pe 70 de minute”.

Bineinteles, nu putea lipsi subiectul fara de sfarsit “femeia” caruia Nimeni Altu’ i-a dedicat CAM cea mai buna piesa de pe album, cu APROAPE cel mai bun instrumental (iar instrument rece-chitara) si cu aproape cel mai bun flow si neavand nevoie de o lirica avansata subiectul fiind foarte concis pentru a introduce metafore peste metafore si ghidusii lirice. Piesa pe care Nimeni Altu’ refuleaza cel mai bine (“Raperi de cacat”) are un scop precis care trebuia sa mearga pe drumul “punct ochit, punct lovit” dar care denatureaza “Ii vedeam mereu prin Piata Romana/Pustani plini de bani” , “Ii vedeam prin club cum sufereau pe gangsta rap/si apoi vedeam baietii cum le luat sepcile de pe cap”, versurile atacand mai degrabada ascultatorii, cei care (cica) au ca muzica principala hip-hop-ul si nu cu adevarat “frunzele uscate” din padurea si asa mica (dar plantam!). Nu cred ca baietii care merg sa isi manance micul dejun la McDonald’s in Piata Romana ne fac hip-hop-ul de cacat cat se fac pe ei pentru ca la noi in tara nu a fost niciodata vorba de bani, bling-uri si suferit.
Apropo de frunze uscate am ajuns si la piesa care mie personal imi place cel mai mult, “Frunze Diferite”. Incepand cu titlul piesei care se vede ca nu e trecut in playlist in graba, la negativ, la modul cum Nimeni Altu’ isi face cel mai bine treaba de MC, la mixaj, la sample, la jocul liric, la agresivitatea pe care trebuie sa o aiba muzica asta.

Albumul nu e rau dar nici bun nu il poti numi. Pentru un “first” e destul si aplaudam munca autorului. Pentru urmatorul ii propunem subiecte mai fine, dinamism si un pic mai mult nerv. Cu toate astea eu unul as plati sa ma duc la un concert Nimeni Altu’ in care instrumentatia sa fie live pentru ca acest lucru e posibil pentru majoritatea albumului. (gen Parazitii si Vita de Vie).

Vlad Gorneanu – gorni_ess@yahoo.com