Recunosc ca m-am trezit cam tarziu sa-mi bat gura pe tema asta, dar abia azi, (la Ollie, fiind in cautare de adidasi) am auzit o piesa… si nu stiam de ce canta Skizzo Skillz in germana. Contrar aparentelor, nu poate fi considerata ciordeala pentru ca instrumentalul piesei a fost pus pe net fara pretentii financiare, Skizzo l-a folosit, end of story. De fapt, Seeed, trupa pe care ma grabisem s-o arat drept “aia care au scos originalul”, impreuna cu alti artisti, e prezenta pe “Doctor’s Darling”, un album de riddim. Asta inseamna ca fiecare are varianta lui la acelasi instrumental de baza.
La urma urmei nu sunt oripilat de chestia asta, e o practica des folosita in hip-hop/rap si nu numai si sustin in continuare ca ceea ce conteaza (pentru mine ca ascultator) e valoarea rezultatului final. In acelasi timp observ ca nu e un caz singular (ma refer exclusiv la ragga-ul romanesc), si Pacha Man a facut la fel cu “Acelasi sange”, care e o reinterpretare dupa Junior Reed – One blood. Ma rog, Pacha merge mai departe si se inspira si din mesaj/idee dar asta e alta poveste. Concluzia e ca single-urile alese de pe album ca sa rupa pe radio/tv, sa promoveze materialul si sa fie fredonate de toata lumea sunt “de productie externa”. Deducem ca, fiind un gen mai putin abordat la noi, artistul, incercand sa-si asigure succesul cu albumul sau si munca investita sa nu fie in zadar, recurge la “ceva sigur”, gata facut si care deja si-a confirmat valoarea. Nu?
Sau pur si simplu nu e in stare sa scoata ceva care sa sune la nivelul de afara si sa aiba succes pe radio. Mai nasol e ca chestia asta se aplica la multe trupe romanesti, din aproape toate genurile.
Si totusi, ziceam ca nu ma deranjeaza atata timp cat suna bine, dar depinde de fiecare cum priveste lucrurile. Daca te intereseaza strict produsul livrat, n-ai treaba cu restul detaliilor. Daca incerci sa-ti faci o imagine generala asupra artistului/trupei, indraznesc sa spun asupra caracterului, imaginea asta e data in mare parte de muzica pe care o produce (plus scandaluri din viata personala, pe cine fute cutare, cu cine sa maritat cutare, dar daca e vorba de asa ceva inseamna ca se duce spre comercial si aici e din nou alta poveste). Si daca muzica respectiva nu e tocmai 100% originala si afli de treaba asta de unu singur, fara sa scrie pe coperta discului, atunci e cam naspa.
Una peste alta, de Pacha nu s-a mai auzit nimic, M&G a cam pierdut combustibil de cand au plecat de la CASA iar albumul lui Skizzo se lasa asteptat. De altii nu mai stiu sa se joace de-a Jamaica (cel mult cate o piesa ragga pe un album de rap si cam atat).
One love! 😉

P.S. Nu mi-am luat nici adidasi ca n-am gasit marimea mea. Better luck next time, hopefully.