Nu e un subiect “de sezon”, deocamdata n-am ce sa zic despre sarbatori, noul an, bilanturi (nu-mi place sa fac), etc si vroiam de mult sa scriu despre asta. DEX:

OBSÉSIE, obsesii, s.f. Tulburare a voinţei care se manifestă prin idei fixe, prin dorinţa irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conştient de caracterul anormal al acţiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conştiinţei, stăruitor şi anormal; preocupare chinuitoare.

Cel mai important/interesant aspect din definitie mi se pare faptul ca “bolnavul” este “constient de caracterul anormal al actiunilor sale”. Cand ma gandeam la cum o sa tratez subiectul postului incercam sa-mi dau seama cum se manifesta constienta asta asupra obsesiei tale. Cand iti dai seama ca e vorba de o obsesie? Se intampla treptat, fara sa-ti dai seama cum s-a-ntamplat sau e declansata de un soc puternic? Ce faci cand iti dai seama ca e reala? Ai curajul si puterea s-o infrunti sau o lasi sa te conduca?

Semnificatia de “preocupare chinuitoare”. Mai exact, o chestie anume care te obsedeaza. Toti am dat peste asa ceva la un moment dat in viata. Bacul, admiterea, primul job, relatii sentimentale, bani, sex, etc. Bineinteles, depinde de taria de caracter si temperamentul fiecaruia, de capacitatea individului de a gestiona situatiile de criza care pot genera… obsesii. Poate o fata de 13-14 ani nu foarte inzestrata fizic, la varsta la care psihicul e foarte sensibil, dupa ce e asaltata in fiecare zi de colegii de varsta cu chestii nu tocmai dragute de genu “esti asa si pe dincolo, vai de capu’ tau, urato, slabanoago, graso, etc” dezvolta o obsesie pentru aspectul exterior care mai tarziu evolueaza in altceva. In acelasi timp, un tanar angajat care-si rupe spatele pentru firma, care simte, vede, stie ca nu e recompensat pe masura muncii lui, gaseste taria sa stranga din dinti, sa treaca peste inca o zi, fara sa devina obsedat gandul ca trebuie sa castige mai mult, sa faca orice pentru niste milioane in plus, sacrificand lucruri cu adevarat importante.
O chestie interesanta e ca multe obsesii sunt strans legate de frica, tot frica fiind si principala lor cauza. Una ar fi obsesia gen “drobul de sare”. Exemplu? Din termenul de doua saptamani mai sunt doua zile si clientul tre’ sa vada trei variante, tu n-ai dat nici cinci clickuri si totusi nu faci nimic in privinta asta. Alta ar fi frica de a-ti asuma urmarile actiunilor. Minti ca sa nu ranesti. Te apasa pe piept in fiecare zi, e permanent pe creier, orice situatie e folosita drept conexiune ca sa te duca cu gandul la obsesia ta si stii ca doar cateva vorbe te-ar elibera. Dar n-o faci de teama consecintelor. Timpul trece si in functie de capacitatea de a deforma realitatea si de a-ti induce iluzia ca nu e vina ta, treci peste mai repede sau mai greu. Asta e un caz fericit, dar ce faci cand situatia e de asa natura incat nu ai iesire? In primul rand daca admiti ca nu ai iesire, in final te obisnuiesti. Daca te incapatanezi sa cauti una, cantaresti optiunile si realizezi ca ai de ales dintre doua rele destul de mari, una un pic mai mica decat cealalta.
As fi vrut sa ajung la o concluzie mai interesanta, la un invatamant intelept nemaispus pana acum dar deznodamantul de acelasi: “depinde de tine”. Tu trebuie sa evaluezi, sa apreciezi, sa decizi. Ah… decizii, decizii. Cu cat inaintezi in varsta realizezi ca totul se reduce la decizii. Ai de ales intre o mie de modele de telefoane, o mie de feluri de inghetata, o mie de feluri de oameni. Deciziile te definesc, viata ta devine din ce in ce mai mult o insiruire de “stanga sau dreapta?” si iti doresti in aceeasi masura sa fie din ce in ce mai simplu. Enjoying the simple pleasures of life. “Fericiti cei saraci cu duhul caci a acelora va fi Imparatia Cerurilor”… nu? Nu stiu. Depinde de tine :)

P.S. O sa urmeze o parte a doua.