Archive for December, 2007

poveste de iubire cu minute incluse

Sa spunem ca intr-o buna zi vezi un telefon. Un anume model de telefon. Intamplator, pe strada, privind aiurea la vitrine, la tv intr-o reclama, pe vreun site sau poate ti-e recomandat de un prieten. Te vrajeste de la prima vedere. Designul, culoarea, reflexiile plasticului, claritatea (si marimea) display-ului… si daca esti destul de destept ca sa nu pui botul doar la aspectul exterior afli ca are o gramada de functii marfa, ce s-o mai lungim, te defineste, te reprezinta, te-ai indragostit. E telefonul perfect!
Si-l cumperi.

Read more »

despre obsesii

Nu e un subiect “de sezon”, deocamdata n-am ce sa zic despre sarbatori, noul an, bilanturi (nu-mi place sa fac), etc si vroiam de mult sa scriu despre asta. DEX:

OBSÉSIE, obsesii, s.f. Tulburare a voinţei care se manifestă prin idei fixe, prin dorinţa irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conştient de caracterul anormal al acţiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conştiinţei, stăruitor şi anormal; preocupare chinuitoare.

Cel mai important/interesant aspect din definitie mi se pare faptul ca “bolnavul” este “constient de caracterul anormal al actiunilor sale”. Cand ma gandeam la cum o sa tratez subiectul postului incercam sa-mi dau seama cum se manifesta constienta asta asupra obsesiei tale. Cand iti dai seama ca e vorba de o obsesie? Se intampla treptat, fara sa-ti dai seama cum s-a-ntamplat sau e declansata de un soc puternic? Ce faci cand iti dai seama ca e reala? Ai curajul si puterea s-o infrunti sau o lasi sa te conduca?

Read more »

Crăciunul: îl petreceţi sau îl sărbătoriţi?

Sintem in punctul maxim de intensitate a psihozei generale de sarbatori si, in “contraeditorialul” de saptamana asta din Academia Catavencu, Ioan T. Morar spune foarte bine lucrurilor pe nume (titlul postului e si titlul articolului din ziar).

“Cu multi ani in urma, o grupa de studenti folcloristi, in cautarea actului popular autentic, a poposit intr-un sat izolat, unde se presupunea ca traditiile inca se incapataneaza sa reziste. Culegeau tot felul de cintece care mai pilpiiau prin memoria celor foarte batrini, inregistrindu-le pentru a le putea studia mai tirziu. La un moment dat, impreuna cu profesorul lor, ajung la o nunta si se arata dezamagiti. Jocurile populare de desfasurau dupa niste discuri de vinil puse pe un pick-up conectat la statia de la caminul cultural, probabil. Nici un fior autentic nu plutea prin aer, petrecerea era destul de kitsch, neinteresanta pentru tinerii culegatori de folclor. Inainte de a pleca din curtea gospodarului care adapostea nunta, ajung, totusi, in “casa veche”, batrineasca si, acolo, dau peste o mina de oameni care cintau ceva cu adevarat vechi, autentic. Cerind explicatii, unul dintre batrini a aratat spre iuresul din partea cealalta si le-a spus studentilor: “Acolo-i petrecerea” si, cu o voce mai coborita, a adaugat: “Aici ii nunta!”.

Craciunul a devenit mai mult o petrecere. Un prilej de cumparaturi exasperante, adesea. Ne napustim in hoarde la magazine, sintem un prilej de optimism pentru comercianti. Ne inghesuim, pana la sufocare, sa admiram cel mai mare brad din Europa, sa fotografiem decorurile municipalitatilor. Ne ghiftuim si, apoi, inrosim telefonul Salvarii.

Vine Craciunul. Pentru cei mai corecti politic, vin Sarbatorile. Pe vremea comunistilor, pionierii si utecistii erau convocati, chiar pe 25 decembrie, la Balul Fulgilor de Nea. Iar la Pasti, in noaptea de Inviere, la “traditionala discoteca pina-n zori!”. Cam de atunci, de cind ni l-au impus pe Mos Gerila, nu mai vine Craciunul, ci vacanta de iarna. E ca si cum Iisus s-ar fi nascut ca sa putem pleca, in zilele libere, la shopping in Dubai sau la schi in Austria. Nu zic, Doamne fereste, ca asta n-ar fi ceva bun. Dar uitam saminta spirituala, profunda, care tine de ritual, de evenimentul fondator, al Nasterii Domnului, pe care-l lasam intr-o debara a vietii noastre. Ne mai emotionam, in seara de Ajun, cind deschidem cadourile. Daca mai avem rabdare pina atunci si nu cumva mergem impreuna, cu cei dragi, la cumparaturi, in templele cele noi, mall-urile.

Cred ca putini, foarte putini, tot mai putini, se gindesc, de fapt, si la sarbatoare.

Tot mai multi se inghesuie la petrecere. Tot mai putini ramin, intr-o odaita ferita, departe de vuietul vremii, la sarbatoare. A invins petrecerea!”

Am dus gunoiul

Tocmai am sters niste posturi pe care le-am pus mai mult de dragul cantitatii decat al calitatii. M-a cam luat valul in treaba asta si am deviat destul de repede de la ce scrie la “Despre” si de “pareri, refulari, muzica, vizual”. O sa scriu mai rar dar, sper, mai bine.

Ragga/dancehall românesc… importat

Recunosc ca m-am trezit cam tarziu sa-mi bat gura pe tema asta, dar abia azi, (la Ollie, fiind in cautare de adidasi) am auzit o piesa… si nu stiam de ce canta Skizzo Skillz in germana. Contrar aparentelor, nu poate fi considerata ciordeala pentru ca instrumentalul piesei a fost pus pe net fara pretentii financiare, Skizzo l-a folosit, end of story. De fapt, Seeed, trupa pe care ma grabisem s-o arat drept “aia care au scos originalul”, impreuna cu alti artisti, e prezenta pe “Doctor’s Darling”, un album de riddim. Asta inseamna ca fiecare are varianta lui la acelasi instrumental de baza.
La urma urmei nu sunt oripilat de chestia asta, e o practica des folosita in hip-hop/rap si nu numai si sustin in continuare ca ceea ce conteaza (pentru mine ca ascultator) e valoarea rezultatului final. In acelasi timp observ ca nu e un caz singular Read more »

N-ai vrea să-i vezi p-ăia “care votează pentru tine legi în somn”?

Poti sa participi la o dezbatere in Camera Deputatilor (da, in Casa Poporului). Moca. Si daca esti iubitor de animale, cu atat mai bine. Detalii mai jos, de la doamna Carmen Arsene, Federatia Nationala de Protectia Animalelor.+

Read more »

Cel mai mare bulangiu

bulangiu.jpg

Un posibil raspuns la intrebarea asta ar fi “pentru ca e cel mai mare bulangiu”. Dumnezeu e Atotputernic, Atoateiubitor, e omniprezent, e cam cel mai smecher pe felia lui, nu? Si-atunci de ce n-ar fi in acelasi timp si cel mai mare bulangiu? Un fel de conflict cosmico-metafizic-infinit-cacat ceva de genu’.

Later edit: piesa zilei: Bob Marley & The Wailers - Misty Morning

“Trenul staţionează două minute”. Cât sa-mi tai şi eu un tendon

In seara asta, in statie la Grigorescu, undeva pe la mijlocul peronului, pe partea spre Pantelimon, era o balta de sange. Poate nu neaparat “balta”, e cam mult spus, hai sa zic o “baltoaca”. Doi carnati de la Scorseze (unu cu galeata si mop, celalat cu indicatii, inchinaciuni, injuraturi si o alura generala care exprima consternare) abia venisera sa “clean-up the mess”, semn ca daca ma grabeam un pic prindeam live. Ce se intamplase? Se pare ca o femeie a scos cutitu’ si si-a taiat tendoanele la maini dupa ce s-a certat cu “al ei”, mai mult n-am aflat.

O cearta nasoala se poate termina si mai nasol… O fi amenintat-o ca-si taie venele  si ea, de-a dracu’ ce e, i-a luat-o inainte numai ca sa-l oftice. Voi, fetelor, aveti un cutit in geanta just in case? Nu? Pai ia vedeti… ca nu se stie niciodata.

Piesa zilei

Doc Gyneco & Mc Janik - Né Ici

De ce iubim “intelectualistele”

via cafeneaua.com

Next Page »